Pentru ăia care aţi citit doar titlul şi acum sînteţi cu mîna pe piatră, lăsaţi piatra jos şi mai citiţi cîteva rînduri.

Partidele de sex fără finalizare pot fi de două tipuri. Unu, partida în care domnul (din cauză că te iubeşte prea mult) termină în două minute şi tu rămîi cu ochii pe tavan şi doi, aia în care nici unu din parteneri nu vrea să ajungă la finalizare pentru că atunci s-a terminat şi nu ştii cînd o mai poţi lua de la capăt. În cel de-al doilea caz în minte nu-ţi răsună decît “mai vreau, mai vreau…”

Ei bine, da, Roma, pofta asta ţi-o lasă, indiferent de cîte zile petreci pe străzile ei pietruite, printre ruine, parcuri sau pe holuri de muzeu.

Detalii despre ce puteţi vizita într-un city break sau un concediu mai lung nu voi da, sînt zeci de site-uri specializate de unde puteţi să vă informaţi mai bine, atît în ceea ce priveşte tarifele percepute, cît şi programul de vizitare al fiecărui obiectiv în parte.

Indiferent dacă e plin sezon turistic sau nu, centrul vechi al oraşului e aglomerat noapte şi zi. Dacă mai suferiţi că în copilărie vă trimiteau părinţii să ţineţi loc la rînd la lapte sau altceva, înarmaţi-vă cu muuultă răbdare. Adevăratele cozi sînt aici, la intrarea în Muzeul Vaticanului sau la Biserica Sf. Petru. Singura scăpare sînt ghizii de diferite naţionalităţi care ne-au abordat în cel puţin cinci limbi diferite, exact, româna fiind una dintre ele. “Skip line, skip line, wanna skip line?” ăsta e refrenul care o să vă bîntuie la ore bune după ce aţi terminat turul obiectivelor.

N-am profitat de această ofertă şi am regretat oarecum. Pe lîngă faptul că treci ca un mareşal pe lîngă sutele de oameni care stau în ploaie/soare înşiraţi la coadă şi intri în faţă, ghidul suplineşte lipsa aproape totală a plăcuţelor informative. Ce să zic, m-am simţit ca acasă. Din curiozitate, de cîteva ori am făcut-o pe aia de nu se face, aka m-am lipit de un grup de turişti străini, cu ghid vorbitor de limbă engleză şi am tras cu urechea la ce se povestea acolo. Nu mi-a mers de multe ori, pentru că majoritatea folosesc acum dispozitive gen walky-talky cu nişte căşti oribile. Evident, toate aceste beneficii costă ceva euro suplimentari taxei de intrare, iar aici fiecare îşi ştie lungimea bugetului.

Am încercat plimbarea cu CityBus. Nu recomand. Pe broşura dată la urcare scria că turul durează circa două ore şi maşina va staţiona în faţa obiectivelor mai importante. Ni s-au dat căştile acelea verzi, horror, de unică folosinţă bănuiesc şi ni s-a spus unde să le conectăm pentru limba engleză. N-am apucat bine să ne aşezăm în scaune şi să fixăm căştile în pereţii autobuzului, că am şi pornit în Mare Viteză în turul Romei. De oprit, s-a oprit obligat forţat la toate semafoarele prinse pe roşu şi cînd din pură coincidenţă era şi o clădire istorică în faţă, am putut face repede, repede o fotografie, necentrată, nefocusată. Maratonul, căci asta înseamnă turul centrului vechi a durat cam 20-25 de minute şi a costat 16 euro de persoană. Ne-am dat jos dîrdîind de frig (asta n-a mai fost vina lor, noi am vrut să stăm sus, la panoramă, în martie) şi cu lacrimi în ochi.

Ar mai fi şi altele de spus dacă tot sînt la capitolul răutăţi. Internetul gratis e un lux şi nici nu m-am gîndit pînă acum la cît de privilegiaţi sîntem aici cu free wi-fi peste tot. Dacă vă întrebaţi unde au dispărut autobuzele cu burduf şi hoţii de buzunare din ele, sînt acolo, pe orice rută. Deci, mare atenţie la buzunar/poşetă/rucsac sau ce mai căraţi după voi. Nu că nu aţi avea suficientă experienţă în protejarea bunurilor personale pe stradă sau în mijloacele de transport în comun de aici, din ţară, dar să nu vă ia valul că aţi trecut graniţa spre civilizaţie. La fel de uşor cum aţi trecut voi prin vamă, au trecut şi ei.

Dacă tot am amintit de pază şi ordine, Roma e echipată cu trupe de intervenţie ale armatei, poliţiei şi struţo-cămilei de carabinieri, cu rol şi de armată şi de poliţie. Maşini blindate, cu personal bine înarmat pot fi văzute în jurul marilor obiective, dar şi în fiecare staţie de metrou. Nu ştiu dacă asta ar trebui să-mi confere mie un spor de siguranţă sau să-i facă pe potenţialii atacatori să se gîndească de două ori înainte de a încerca ceva.

A fost un sentiment nou şi ciudat pentru mine, probabil şi pentru ceilalţi din grup. Sîntem mult prea obişnuiţi să mergem lejer prin România, fără teamă că oameni răi ne-ar putea răni. Vorbind din prisma omului care a străbătut de n ori ţara în lung şi lat, ceea ce am simţit a fost strîngere de inimă şi bucuria că sînt doar vizitator, că mă pot întoarce repede la mine acasă unde spiritele sînt calme, oraşele paşnice şi cetăţile păzite prin sisteme de supraveghere video, nu cu armament real în mînă.

Să mai amintesc că pizza e o mizerie absolută, pastele sînt seci, fade şi nu m-au impresionat cu nimic? E posibil ca de la străbunii noştri să fi învăţat şi noi ca în toate marile oraşe turistice mîncarea în centru să fie scumpă şi proastă.

Pînă nu vă cuprinde vreun sentiment negativ, hai să vă spun despre vestitele pisici ale Romei care posibil să fi fugit din calea turiştilor mereu grăbiţi spre ceva, orice. Cu greu am reuşit să prind una, într-o fotografie printre ruinele Colosseumului. Probabil că ar fi trebuit să-mi fac timp o zi întreagă doar pentru a le vîna cu aparatul foto pe străzi, pentru că sînt mai rare decît la noi.

În schimb, pescăruşi mai prietenoşi ca acolo, n-am văzut nicăieri. Pozele stau dovadă vie.

Am găsit în schimb, pe o stradă mai lăturalnică, un restaurant decent, genul care la prînz serveşte “all you can eat” pentru angajaţii firmelor din apropiere şi cine se mai nimereşte să treacă prin jur. Managerul, un constănţean stabilit de 18 de ani în Italia ne-a surprins plăcut cu nostalgia lui pentru ţară şi debitul verbal influenţat de macaronari. Ne-am împrietenit, aşa cum o fac oamenii de aceeaşi naţionalitate cînd se găsesc pe alte meleaguri şi n-au aceleaşi interese. Am vorbit despre starea naţiei noastre, starea naţiei lor, despre cît şi-ar dori să se întoarcă în România că de dor şi părinţi, dar, neahhh, nu se face.

Din pură întîmplare am dat peste cea mai mare gelaterie din oraş, cea care serveşte 150 de tipuri de îngheţată “home made” şi cu mîna pe trei inimi pot spune că n-am mîncat ceva mai bun. Doamnă “Gelateria della Palma” aţi făcut un om fericit şi împlinit cu trei cupe de îngheţată. Mai vreau, mai vreau…

Cu ce-am rămas după patru zile petrecute în Roma, cetatea eternă? În primul rînd cu imaginile Grădinilor Vaticanului văzute de sus, din cupola Bisericii, dar eu sînt fană a culmilor şi priveliştilor întinse, aşa că pe voi poate o să vă impresioneze sau deja v-a impresionat altceva. Apoi ocazia de a vedea multe, multe vestigii ale Egiptului Antic, de la mici piese sculptate în pietre semipreţioase, la sarcofagii şi chiar o mumie păstrate toate în incinta Muzeului Vatican.

Imense sculpturi în marmură, bronz sau granit din Roma Antică, incredibil de detaliate hărţi şi picturi murale (am văzut şi Facerea Lumii din Capela Sixtină dar nu m-a dat pe spate, poate şi datorită supraveghetorilor care cereau linişte deplină unui grup de peste 100 de persoane aflate în interior, culminînd cu scoaterea unui cuplu pe uşa de urgenţă) vor rămîne pe veci întipărite în memorie.

Am auzit pentru prima dată “live” cum sună limba zulu la africanii care vindeau produsele lor tradiţionale pe străzi. Hainele lor albe sau colorate sînt o încîntare pentru ochi.

Italienii vorbesc lejer engleza, în schimb n-am găsit nici un spaniol care să-mi răspundă la o întrebare în engleză.

Localnicii conduc maşini de dimensiuni mici şi înţeleg necesitatea acestora într-un oraş cu străzi înguste. Femeile preferă scutere. Foarte rar, biciclete.

Pavajul şi liniştea străzilor laterale mi-au amintit de Sighişoara în extrasezon. Numărul mare de vorbitori de limbă română din jurul meu a contribuit la crearea unei atmosfere confortabile, destinse. Personal, limba italiată îmi displace şi mă oboseşte teribil.

Tragînd linie, balanţa înclină spre pozitiv cu siguranţă, de aici şi sentimentul că mai erau lucruri de făcut, de admirat şi încă 141 de arome de îngheţată de testat.

IMG_1526IMG_1513IMG_1497IMG_1229IMG_1331IMG_1454IMG_1370IMG_1214

Anunțuri