Am tot amînat scrierea asta, mi-am zis să o trec la capitolul experiențe dezamăgitoare şi să trec zîmbind mai departe. Apoi m-am gîndit la cei care au regretat că nu au avut zile libere sau bani sau „noroc” şi au rămas acasă. Bravo vouă, bă! (Ăia de aţi avut premoniții și ați rămas acasă că aşa aţi vrut nu luaţi în seamă partea cu bravo).

Da, e vorba de ce am sperat şi ce am găsit de 1 Mai în Vamă. Şi da, sînt conştientă că nu mai e ce-a fost, da’ chiar aşa?

Ajung vineri după masă (mi-a luat timp să conving un prieten că cei de la meteo sînt nişte habarnagii – am avut dreptate, pe 1 nu a plouat deloc acolo). Începem goana după cazare. Nimic frate. Totul închiriat de cu 3 săptămîni înainte. Hoteluri, căsuţe, rulote, corturi… nimic. O vagă promisiune la un hotel, 150 RON pe noapte. Întreb dacă de banii ăştia ni se aduce mic dejunul la pat şi pot face şi baie într-o cadă cu vin (am auzit io că face bine la ten). Se uită cu un ochi la mine, unul în cer şi îndrugă ceva gen „nu iei tu, ia altul, nu vezi cît norod, noi să fim sănătoşi”.

Plecăm din curtea omului. După 2 ore plecăm din Vamă. Hai să încercăm marea cu degetul şi-n 2 Mai, ca n-o fi foc de ne fîţîim între cele două localităţi. Găsim ceva convenabil, lăsăm repede bagajele şi fugi cu inima deschisă înapoi în Vamă, la bere şi cafeluţă.

După prima bere încep şi io să văd mai bine în jur. Lume multă, pestriţă, mult prea multă lume şi mult prea pestriţă. De unde dracu s-au inventat atîţia iubitori de Vamă peste noapte? Hipioţi de weekend ce-şi cumpăraseră haine la grămadă de la magazinele de pe strada principală, în ideea de a se asorta cu „Spiritul Vămii”. „Uite fată, ce adidaşi din piele mi-am luat de la tipul ăla de-i vinde de pe capota maşinii, cu doar 80 de RON, în Mall îi găseam la preţ dublu”…

I-aş fi luat pe rînd, pe ăştia de păreau dubioşi şi se hlizeau fără rost, îmbuibaţi de şaorme şi gogoşele pufoşele şi i-aş fi dezbrăcat de gecile de piele, să iasă la iveală tricourile cu „Puta madre” de pe dedesubt. I-aş fi luat lanţul gorilei cu maşina parcată în nisip, cu toate uşile deschise, din al cărei portbagaj ţipa un subwoofer pe ritmuri de 50Cent şi l-aş fi spînzurat cu el pe cel de vis-a-vis de pista bicicliştilor care ţinea o hîrtie de 5 RON într-un soi de undiţă, în mijlocul drumului. Ai reuşit să amăgeşti un copil de 7 ani, mă înclin cu respect, hehehe.

Şocul cel mai puternic l-am avut cînd am văzut… cort de nuntă frate. Nuntă mare, să încape toată lumea bună. Nu, nu se auzeau manele cît am trecut în fugă prin dreptul lui, cînta în schimb Shakira. Urma în playlist Christina Aguilera şi Beyonce. Probabil. Nu am putut rămîne să mă conving.

Am urmat cărarea asfaltată pentru biciclişti (pe un panou la un moment dat citesc, aproximativ: „interzis motocicletelor, ATV-urilor şi maşinilor. Supraveghere video…”.  Hai bre, mă laşi, şi cam pe unde în cîmpul ăla erau montate camerele de supraveghere???). Pe latura stîngă erau trase rulote, maşini şi corturi. Se făceau grătare, se bea bere şi se asculta Zdob şi Zdub. Frumos. Departe de haosul din staţiune. Căci asta e Vama acum. Staţiune la malul Mării Negre, cu hoteluri de 3 stele, cu muzică pentru fiecare, cu magazine de haine şi mărfuri pe capotă.

Am zăbovit 2 minute lîngă un foc pe plajă pînă cînd a venit cineva cu un stingător. După ce ne-a umplut de scîntei, fum şi jar a început să strige „daţi-vă bă la o parte”. Ne-am dat, oricum nu mai era nimic de văzut.

Cît despre dansul pe plajă… am uitat paşii de rap ai lui MC Hammer, pe Scooter nu ştiu a dansa, m-am bălăbănit pe un La Bamba expirat, m-am simţit învinsă şi am plecat.

Sînteţi prea mulţi, voi ăia de v-a curs prin vene 2 zile doar bere la 0,33, Sangria şi J&B. Sînteţi prea multe, voi alea cu fuste lungi, înflorate şi tricouri din Dragonul Roşu.

Miroase în aer a snobism, a superficialitate, a ignoranţă, a putrefacţie…

Am stat jos, pe nisip, singură în mijlocul vostru, mi-am înghiţit două lacrimi şi m-am ridicat.

Venisem să văd nunta soarelui cu marea în zori şi m-am trezit la înmormîntarea unui spirit. Cuminte, mi-am dat jos coroniţa de flori, am aruncat un pumn de ţărînă şi am plecat. C’est tout!

Anunțuri