Bine, acum nu stiu cit de masochist trebuie sa fi, ca sa vrei sa te enervezi singur, dar, in fine, fiecare cu metodele lui de satisfacere, nu judec io.

Sa zicem ca te trezesti intr-o zi, dis de dimineata, dupa ce un ceas desteptator iti cinta la urechi „wake up… wake up…” pina apesi butonul si-l opresti. Drept multumire iti raspunde „good morning”. Ii raspunzi incet, in timp ce te chinui sa-ti dezlipesti pleoapele inca visinde „good morning sa-i zici lu’ ma’ta, de miine nu-ti mai cumpar baterii”.

Te gindesti apoi ca esti om responsabil, ai o virsta, nu se poate sa stai toata viata in pat si cu scirtiieli de ligamente obosite te dai jos. Urmatoarea ora se petrece in ritm robotizat: bucatarie – cafea, baie – spalat, dormitor – imbracat, bucatarie – mincat + baut cafea racita de tot intre timp + fumat tigare, daca mai ai timp. In sfirsit, pleci.

Haosul nebunului oras te asteapta ca si ieri, ca si alaltaieri ca si… vesnic. Incerci sa bilbii ceva cuvinte care suna coerent doar pentru creierii tai cu colegii de servici, pina apuci sa bei a 2-a cafeluta. La a 2-a tigare parca si soarele incepe sa straluceasca intr-o lumina mai favorabila. Hai ca azi e un pic mai bine ca ieri (creierul tau completeaza – „si ceva mai rau ca miine”). Si-ti zimbesti tie insuti si te complimentezi, ca daca ai facut asa gluma de dimineata, o sa fi un maestru de stand up comedy toata ziua.

Biroul tau. Asa cum l-ai lasat de cu seara. Mai bine nu faceai curat cu 10 minute inainte sa pleci ieri, pentru ca azi nu stii cu ce sa incepi. Deschizi calculatorul, dai OK la cele 3 erori care apar de 3 saptamini de 50 de ori pe zi, erori inca neelucidate de tipul de la departamentul IT – gen, las’ ca merge si asa. („Las’o ma ca merge-asa” – creierul tau zimbeste spasmodic pe ritm– it’s gonna be a great day). Deschizi mail-ul. Nu e ce te asteptai sa gasesti, dar tot te decizi sa frunzaresti pe site-uri. E deja 10.30, somnul a devenit o dulce amintire, e cazul sa te apuci sa faci ceva. Ai niste oferte de la care nu ai primit raspuns si te decizi sa suni, sa vezi de ce se intirzie (nu-ti trece prin cap ca la celalalt capat al ofertei e un om care, ca si tine, isi incepe ziua aproximativ la fel).

„Buna ziua”.

„Buna ziua”. „Buna dimineata de fapt” iti raspunde o voce scapata dintr-un cascat adormito-plictisit.

„Sint de la… in legatura cu… din data de… haaat … mai tineti minte?”

„Hmmmm? Nu, nu am, nu gasesc, nu ati trimis, adica am, dar din alta data, dar nu stiam ce e, probabil e vorba de…”

„Nu, nu asta”.

„Aaaaa… mai am asta…”.

„Da, aia e! Asteptam raspuns de… 2 saptamani”.

„Nu stiu ce sa zic. Sunati la nr. xxxxx, dl. Y”.

Pac. Linie intrerupta.

WTF? Deja te-ai trezit de tot. Nu asta iti doreai. Starea aia de amorteala cu care plecasesi de acasa era OK, doar voiai sa stabilesti o data, o ora. Mama ma’sii, acu’ tre’ sa suni iar, sa dai alte explicatii, ce vrei, de ce suni la ora aia matinala, altii incep lucrul mai tirziu, la ora aia inca se bea cafea… Iti clatini capul dezamagit. Nimic nu merge cum trebuie in tara asta. Mai bine plecai „afara” cind aveai ocazia.

Suni, ca nu ai ce face. Incepi si explici.

„Bla, bla, sint… de la… in legatura cu…”

Presimti ca o voce te asculta rabdatoare la capatul celalalt si deja te gindesti ca si mintea celuilalt se chinuie sa gaseasca un raspuns la intrebarile tale. Teapa. Dupa ce ai trancanit 5 minute cine esti si ce vrei, o voce iritata iti raspunde

„Nu stiu ce vorbiti. Pe cine cautati?”

„Aaa… nu sinteti dl. Y?”

„Nu”.

Pac. Linie intrerupta.

WTF? (2). Nu numai ca nu mai esti adormit dar ai inceput sa te enervezi. Nu are nimeni chef de vorba pe lumea asta? Unde sint anii aia cind inchideai tu telefonul, ca toti erau dornici de comunicare?

Suni iar la primul numar.

„Stiti, tot io… de mai devreme. Mi-ati dat numarul de telefon gresit. Y nu era Y. Am nevoie. Ajutati-ma, va rog”.

„Cine ati spus ca sinteti? Ce numar v-am dat? Aaaa, dar e corect numarul. Altul nu mai am. O fi schimbat telefonul. Mai incercati”.

Pac. Linie intrerupta.

WTF? (3) tradus in romaneste – ’tu-le D-zeii si D-zeii si D-zeii astora de angajeaza tute de 1,80 m, dependente de cafea si chat pe post de secretare.

Urmeaza a 3-a tigare. Fara cafea. Departe momentul de tine sa te calmezi. Mai iese un coleg afara, „la calmat”. Ii zici, uitindu-te la parul lui zburlit si ochii de taur intaritat de cine stie ce toreador cu telefon rosu „Auzi, n-ai nevoie de ajutor pe teren? Am auzit ca pleci la… O masuratoare, ceva? Am io ruleta”.