Iunie 2008


O sa innebunesc, o sa devin paranoica, schizofrenica sau in cele din urma o sa am  o “tulburare exploziva intermitenta”, adica o sa ma apuce toti dracii, pe romaneste, pentru ca in ultimele doua luni ma urmareste permanent un cuvint: EMO.

N-are importanta de te trezesti intr-o zi oarecare cu fata la cearceaf, ca poate vecinii tai iubitori de „oooff viata mea/ce m-as face fara ea” au avut onomastica si au dantuit pina in zori, daca vii la servici cu cearcane si morocanos, gata, te-au catalogat colegii – esti EMO frate azi.

Doamne pazeste sa ai chef sa-ti pui pe tine vreo bluza neagra sau sa-ti tragi vreo linie cu dermatograful de aceeasi nuanta pe la ochi – aceeasi categorisire primesti.

Muzica? Nici nu se pune problema. Daca te-a mincat undeva si ti-ai pus un anume programel de-ti arata pe mess muzica ce-o asculti, ai doua variante: stergi programelul si asculti linistit ce vrei sau iti faci lista frumusel numai cu melodii vesele, antrenante si excluzi complet orice suna a balada, blues, psihedelic. Iarasi, n-are nici cea mai mica importanta ca poate esti melancolic in ziua respectiva. Asculti David Bowie cu All the madmen, inseamna ca ai o problema psihica, esti deprimat – esti EMO.

Sa mai spun ca de doua luni imi promit sa-mi fac curaj ca sa pasesc pragul unui salon de coafura? Mi-e teama ca oricum m-ar tunde respectiva persoana, tot EMO o sa iasa pina la urma, pentru ca asta e „la moda” si nu conteaza ce mai spun eu inainte de a ma aseza pe scaun, foarfeca are personalitea ei proprie. Asa stie ea sa tunda, asta face.

Tine minte un lucru. De ti-a murit pisica, catelul, ai avut accident si esti cu mina in gips, ai pierdut bani la pariuri s-au te-ai despartit de jumatatea vietii tale, asta chiar nu are importanta, sub nici o forma nu trebuie sa izbucnesti in plins. Daca simti ca totusi ca nu te mai poti abtine, uita-te atent in jur, strecoara-te spre baie sa nu te vada nimeni (prieteni, colegi, sefi, etc.), boceste acolo citeva minute, nu multe ca sint cu ochii pe tine, spala-te bine pe ochi si iesi de acolo rizind. Sau zimbind macar, ma rog. Ideea e sa nu iesi cu capul in jos si umerii plecati pentru ca altfel te vor simti. Vor veni dupa tine si-ti vor pune miraculoasa intrebare – esti EMO?

 

P.S. Picatura care mi-a umplut paharul a fost testul pe care mi l-a propus cineva sa mi-l fac azi „cit la % esti EMO?”

Sint 13% fira-ti voi sa fiti de oameni fericiti!

Mi-e dor de tine si sint trist
Si-ascult cind Rush, cind Judas Priest
Tu cea mai dulce-ntre femei
Ce pot sa-mi spuna astazi ei?
Ascult concert dupa concert
Ca sa te uit, ca sa te iert
Si parca faci spre mine pasi
Cind cinta Judas Priest sau Rush
Dar nu sunt trupe nici in hau
Sa tina loc de trupul tau.
Nebunii lumii cinta multi
Dar tu acum, ce mai asculti?
Vei trece veacul si-ai sa mori
Tu, viata mea de-atatea ori,
De care si acum sunt trist
Si-ascult cind Rush, cind Judas Priest.
Hai la concert, hai la concert
Cu muzica sa te dezmierd
Si sa visez ca vei cinta,
Macar ca nu mai esti a mea
Si-abia tirziu, tirziu de tot
Cind sa te vad n-am sa mai pot,
Sa aflu ca erai ce-ai fost
Si eu naiv si-aproape prost.
Si tu sa afli ca eram
Anomalia unui neam
Ca tot ce-n viata am facut
Faceam ca simplu surdomut.
Si n-auzeam deloc ce zic
Nici Rush, nici Judas Priest, nimic
Dar ca, iubindu-te atit,
Nimic nu aparea urit.
Nici trupele de peste hau
Vai, nu erau ca trupul tau.

 

Adrian Paunescu – Marele surdomut

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stinga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tirziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa aminam raspunsurile,
avem timp sa sfarimam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.

Octavian Paller – Avem timp pentru toate

Well, a aparut si partea a doua a cautarii, „care este iubita lui ionut cercel?” Adica, daca melodii cu ionica nu s-au gasit, macar sa-i gasim iubita. Ma repet, aici nu sint nici melodiile, nici iubitele lui. Si in fond, who the fuck is Ionut Cercel?

Pe nenumarate bloguri, de multe ori mi-a fost dat sa vad o selectie a unor cautari mai mult sau mai putin amuzante care au indrumat pasii virtuali ai navigatorului spre blogurile respective. Dupa cum am zis, unele sint amuzante, aproape nu-ti vine sa crezi ce raspunsuri spera oamenii sa gaseasca pe net. De parca netul ar fi o entitate atotstiutoare care are raspunsurile la toate intrebarile omenirii. Nu le punctez pe acelea. Amintesc doar una care m-a enervat pentru 5 minute, anume “muzica cu ionut cercel care pot asculta”.

Fratele meu, defapt, nu, tu esti ruda indepartata, deci nu putem fi frati… aaaa ….. draga detinator de cont pe hi5 aici nu poti gasi „muzica cu Ionut Cercel PE care sa o poti asculta” dar iti ofer o alta varianta. Da click (adica apesi cu mouse-ul) aici.

Te-am enervat pentru 5 minute? OK, sintem chit atunci.

Raminind in ton cu postul anterior, mai postez versurile a doua melodii, semnate tot The Kinks, preluate de-a lungul timpului si de altii, printre care si Florian Pittis.

The Kinks – Alcool

 

Asta e o poveste despre un pacatos

El era un om plin de succes

Care se bucura de o viata de invidiat si de pozitie

Dar necazurile de la serviciu si obligatiile sociale

Si ambitia feroce a sotiei sale egoiste l-au indreptat spre bautura

Si s-a incurct cu o cazatura care l-a dus la o viata nehotarita

Cazatura i-a cheltuit toate economiile

Si l-a parasit intr-un sant de mahalale

Inca un betivan la sucursala Armatei Salvarii!

Vai, ce rusine! O, demon alcool

Triste amintiri pe care nu le mai stiu!

Cine ar fi crezut ca o sa ajung sa spun: La dracu cu toate, naiba cu toate!

O, demon alcool, trite amintiri pe care nu le mai stiu!

Cine ar fi crezut ca o sa ajung un sclav al demonului alcool

Bere, posirca, gin roz, el bea orice

Porto, perno sau trascau

Rom, scotch, vodca cu gheata atita timp cit necazurile lui dispar

Dar si-a nenorocit viata si si-a batut nevasta

Iar cazatura a disparut si si-a gasit un alt fraier, ea l-a dus

La bautura, ea la dus pe marginea prapastiei

Si cind banii lui s-au terminat l-a lasat in sant

Vai, ce rusine!

O varianta originala aci.

 

The Kinks – Viata complicata

 

Ei bine, m-am trezit azi dimineata cu o durere in ceafa,

O durere in inima si o durere in piept

M-am dus la un doctor bun

Si doctorul bn mi-a spus

„Las-o mai moale in viata sau altfel vei muri

Pentru ca lupta si stradania doar iti complica viata”.

Ei bine, gata cu femeile, gata cu bautura, nu mi-am mai calcat camasile

Nu mi-am mai facut pantofii, nu m-am mai dus la slujba,

n-am mai citit ziarele si stau invirtindu-mi degetele

pentru ca nu mai am nimic de facut

exercitii minime sa ma ajute sa-mi decomplic viata

Trebuie sa te ridici in picioare si sa-i faci fata

Viata e atit de complicata , la la la

Trebuie sa iesi departe din viata asta complicata baiete

Viata-i supraincarcata, viata e complicata ca batrina maica Huberth

N-am nimic in ceasca, nimic pe masa zi si noapte, gauri in pantofi

Gauri in ciorapi, nu muncesc ca nimeni nu ma angajeaza

Si taxele cresc, tot cresc

E o viata atit de complicata.

Fara varianta video 😀

The Kinks, album  Muswell Hillbillies, 1971

 

Pentru ca ieri am avut parte de o intilnire neasteptata ce mi-a adus atit bucurie cit si nostalgie in creierasul meu obosit de stresurile cotidiene, o sa postez niste versuri pentru toti oamenii minunati cu care am impartit clipe de neuitat.

The Kinks – Omul secolului 20

 

Aceasta este epoca masinismului

Un cosmar mecanic

Minunata lume a tehnologiei

Napalm, bombe cu H2, catastrofa biologica

Acesta e secolul 20

Dar prea multa decadere

E epoca murdariei

Ce au devenit minunatele cimpii verzi ale ierusalimului?

Nu am nici o ambitie, sint doar deziluzionat

Sint un om al secolului 20

Dar n-as dori sa fiu aici

Mama imi spune ca nu ma poate intelege

Nu-si da seama ce m-a facut sa fiu asa

Ea imi ofera doar o mica siguranta

Eu sint un produs paranoid, schizoid al secolului 20

Pastrati-va voi desteptii vostri scriitori moderni

Mie dati-mi-l pe William Shakespeare

Pastrati-va voi desteptii vostri pictori moderni

Eu ii iau pe Tizian, DaVinci si Gainsbourg

Fato, trebuie s-o intindem de aici

Trebuie sa gasim o solutie

Sint un om al secolului 20

Dar n-as dori sa fiu aici

Am fost crescut intr-un stat al bunastarii, condus de birocratie

Controlat de servitori civili si de oameni imbracati in gri

N-am nici un fel de viata privata, n-am nici o libertate

Pentru ca oamenii secolului 20 mi le-au luat pe toate

Mama imi spune ca nu ma poate intelege

Nu-si da seama ce m-a facut sa fiu asa

Nu am nici o siguranta

Sint un om al secolului 20

Dar prea multa decadere

E limita murdariei

Sint un om al secolului 20

Dar n-as dori sa fiu aici

O varianta video aci.

 

 

ADOS – Clipa rock

  

Un deget ciupind o coarda

Sfisie prelung, ascutit tacerea din jur

La lumina de cuart intunericul zdrentuit e intim…

Corzile sufletului vibreaza simultan

Cind notele se intrepatrund si intra prin piele

Prin toti porii sufletelor ce simt in acelasi ritm…

Betia uniforma cuprinde emotiile ce plutesc grele;

Ghicesc in inimi senzatii rituale cind degetele albe zboara

Iubind coardele. Toti respira muzica asta

Venita din infinit, curgind electrica-n suvoaie

Cind lin, cind trepidant ard notele stoarse sensibil

Si-ti vine sa traiesti respirind rock

Acum apele din cintec cad prelungi, elastice

Peste capetele coplesite si miinile se cauta ridicate

Se regasesc stringindu-se, palmele intinse se unesc

In acelasi flux unduindu-se, facind sa sune

Lanturile metalice atirnind firesc…

… Privesc in jur: sint ei, cei cu ochii mari

Si umezi de fericire, topiti in fluvii de muzica si versuri

Sint ei, cei in ale caror plete lungi se-ncurca pierzindu-se de placere, rock-ul.

Pluteste tinerete-n aer, tineretea in blugi

Si voci se unesc intr-un singur glas fredonind

Tipind de placere facind sa tremure pe piepturi

Cite o cruce sclipitoare…

Vin biss-urile la rind, se aprind scintei ce dau speranta

Si se despart cu greu strigind din rasputeri:

„Multumim! Traiasca rock-ul!”

Ramin cu toti prieteni (se recunosc dintr-o privire)

In piepturi inca mai zbat inimi si ochii lor sclipesc

In intuneric …

Sala ramasa-n liniste pastreaza si-acum intimitatea lor

Si-un zid de lanturi de metal pluteste-aproape …

 

P.S. Nu distrugeti rock-ul! E sufletul lor! Al rock-erilor!