To be or not to be EMO

O sa innebunesc, o sa devin paranoica, schizofrenica sau in cele din urma o sa am  o “tulburare exploziva intermitenta”, adica o sa ma apuce toti dracii, pe romaneste, pentru ca in ultimele doua luni ma urmareste permanent un cuvint: EMO.

N-are importanta de te trezesti intr-o zi oarecare cu fata la cearceaf, ca poate vecinii tai iubitori de „oooff viata mea/ce m-as face fara ea” au avut onomastica si au dantuit pina in zori, daca vii la servici cu cearcane si morocanos, gata, te-au catalogat colegii – esti EMO frate azi.

Doamne pazeste sa ai chef sa-ti pui pe tine vreo bluza neagra sau sa-ti tragi vreo linie cu dermatograful de aceeasi nuanta pe la ochi – aceeasi categorisire primesti.

Muzica? Nici nu se pune problema. Daca te-a mincat undeva si ti-ai pus un anume programel de-ti arata pe mess muzica ce-o asculti, ai doua variante: stergi programelul si asculti linistit ce vrei sau iti faci lista frumusel numai cu melodii vesele, antrenante si excluzi complet orice suna a balada, blues, psihedelic. Iarasi, n-are nici cea mai mica importanta ca poate esti melancolic in ziua respectiva. Asculti David Bowie cu All the madmen, inseamna ca ai o problema psihica, esti deprimat – esti EMO.

Sa mai spun ca de doua luni imi promit sa-mi fac curaj ca sa pasesc pragul unui salon de coafura? Mi-e teama ca oricum m-ar tunde respectiva persoana, tot EMO o sa iasa pina la urma, pentru ca asta e „la moda” si nu conteaza ce mai spun eu inainte de a ma aseza pe scaun, foarfeca are personalitea ei proprie. Asa stie ea sa tunda, asta face.

Tine minte un lucru. De ti-a murit pisica, catelul, ai avut accident si esti cu mina in gips, ai pierdut bani la pariuri s-au te-ai despartit de jumatatea vietii tale, asta chiar nu are importanta, sub nici o forma nu trebuie sa izbucnesti in plins. Daca simti ca totusi ca nu te mai poti abtine, uita-te atent in jur, strecoara-te spre baie sa nu te vada nimeni (prieteni, colegi, sefi, etc.), boceste acolo citeva minute, nu multe ca sint cu ochii pe tine, spala-te bine pe ochi si iesi de acolo rizind. Sau zimbind macar, ma rog. Ideea e sa nu iesi cu capul in jos si umerii plecati pentru ca altfel te vor simti. Vor veni dupa tine si-ti vor pune miraculoasa intrebare – esti EMO?

 

P.S. Picatura care mi-a umplut paharul a fost testul pe care mi l-a propus cineva sa mi-l fac azi „cit la % esti EMO?”

Sint 13% fira-ti voi sa fiti de oameni fericiti!

 

Marele surdomut

Mi-e dor de tine si sint trist
Si-ascult cind Rush, cind Judas Priest
Tu cea mai dulce-ntre femei
Ce pot sa-mi spuna astazi ei?
Ascult concert dupa concert
Ca sa te uit, ca sa te iert
Si parca faci spre mine pasi
Cind cinta Judas Priest sau Rush
Dar nu sunt trupe nici in hau
Sa tina loc de trupul tau.
Nebunii lumii cinta multi
Dar tu acum, ce mai asculti?
Vei trece veacul si-ai sa mori
Tu, viata mea de-atatea ori,
De care si acum sunt trist
Si-ascult cind Rush, cind Judas Priest.
Hai la concert, hai la concert
Cu muzica sa te dezmierd
Si sa visez ca vei cinta,
Macar ca nu mai esti a mea
Si-abia tirziu, tirziu de tot
Cind sa te vad n-am sa mai pot,
Sa aflu ca erai ce-ai fost
Si eu naiv si-aproape prost.
Si tu sa afli ca eram
Anomalia unui neam
Ca tot ce-n viata am facut
Faceam ca simplu surdomut.
Si n-auzeam deloc ce zic
Nici Rush, nici Judas Priest, nimic
Dar ca, iubindu-te atit,
Nimic nu aparea urit.
Nici trupele de peste hau
Vai, nu erau ca trupul tau.

 

Adrian Paunescu – Marele surdomut

 

Avem timp pentru toate

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stinga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tirziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa aminam raspunsurile,
avem timp sa sfarimam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.

Octavian Paller – Avem timp pentru toate

 

De dupa amiaza

Well, a aparut si partea a doua a cautarii, “care este iubita lui ionut cercel?” Adica, daca melodii cu ionica nu s-au gasit, macar sa-i gasim iubita. Ma repet, aici nu sint nici melodiile, nici iubitele lui. Si in fond, who the fuck is Ionut Cercel?

 

De dimineata

Pe nenumarate bloguri, de multe ori mi-a fost dat sa vad o selectie a unor cautari mai mult sau mai putin amuzante care au indrumat pasii virtuali ai navigatorului spre blogurile respective. Dupa cum am zis, unele sint amuzante, aproape nu-ti vine sa crezi ce raspunsuri spera oamenii sa gaseasca pe net. De parca netul ar fi o entitate atotstiutoare care are raspunsurile la toate intrebarile omenirii. Nu le punctez pe acelea. Amintesc doar una care m-a enervat pentru 5 minute, anume “muzica cu ionut cercel care pot asculta”.

Fratele meu, defapt, nu, tu esti ruda indepartata, deci nu putem fi frati… aaaa ….. draga detinator de cont pe hi5 aici nu poti gasi „muzica cu Ionut Cercel PE care sa o poti asculta” dar iti ofer o alta varianta. Da click (adica apesi cu mouse-ul) aici.

Te-am enervat pentru 5 minute? OK, sintem chit atunci.

 

Iar versuri

Raminind in ton cu postul anterior, mai postez versurile a doua melodii, semnate tot The Kinks, preluate de-a lungul timpului si de altii, printre care si Florian Pittis.

The Kinks – Alcool

 

Asta e o poveste despre un pacatos

El era un om plin de succes

Care se bucura de o viata de invidiat si de pozitie

Dar necazurile de la serviciu si obligatiile sociale

Si ambitia feroce a sotiei sale egoiste l-au indreptat spre bautura

Si s-a incurct cu o cazatura care l-a dus la o viata nehotarita

Cazatura i-a cheltuit toate economiile

Si l-a parasit intr-un sant de mahalale

Inca un betivan la sucursala Armatei Salvarii!

Vai, ce rusine! O, demon alcool

Triste amintiri pe care nu le mai stiu!

Cine ar fi crezut ca o sa ajung sa spun: La dracu cu toate, naiba cu toate!

O, demon alcool, trite amintiri pe care nu le mai stiu!

Cine ar fi crezut ca o sa ajung un sclav al demonului alcool

Bere, posirca, gin roz, el bea orice

Porto, perno sau trascau

Rom, scotch, vodca cu gheata atita timp cit necazurile lui dispar

Dar si-a nenorocit viata si si-a batut nevasta

Iar cazatura a disparut si si-a gasit un alt fraier, ea l-a dus

La bautura, ea la dus pe marginea prapastiei

Si cind banii lui s-au terminat l-a lasat in sant

Vai, ce rusine!

O varianta originala aci.

 

The Kinks – Viata complicata

 

Ei bine, m-am trezit azi dimineata cu o durere in ceafa,

O durere in inima si o durere in piept

M-am dus la un doctor bun

Si doctorul bn mi-a spus

„Las-o mai moale in viata sau altfel vei muri

Pentru ca lupta si stradania doar iti complica viata”.

Ei bine, gata cu femeile, gata cu bautura, nu mi-am mai calcat camasile

Nu mi-am mai facut pantofii, nu m-am mai dus la slujba,

n-am mai citit ziarele si stau invirtindu-mi degetele

pentru ca nu mai am nimic de facut

exercitii minime sa ma ajute sa-mi decomplic viata

Trebuie sa te ridici in picioare si sa-i faci fata

Viata e atit de complicata , la la la

Trebuie sa iesi departe din viata asta complicata baiete

Viata-i supraincarcata, viata e complicata ca batrina maica Huberth

N-am nimic in ceasca, nimic pe masa zi si noapte, gauri in pantofi

Gauri in ciorapi, nu muncesc ca nimeni nu ma angajeaza

Si taxele cresc, tot cresc

E o viata atit de complicata.

Fara varianta video

The Kinks, album  Muswell Hillbillies, 1971

 

 

Dedicatii

Pentru ca ieri am avut parte de o intilnire neasteptata ce mi-a adus atit bucurie cit si nostalgie in creierasul meu obosit de stresurile cotidiene, o sa postez niste versuri pentru toti oamenii minunati cu care am impartit clipe de neuitat.

The Kinks – Omul secolului 20

 

Aceasta este epoca masinismului

Un cosmar mecanic

Minunata lume a tehnologiei

Napalm, bombe cu H2, catastrofa biologica

Acesta e secolul 20

Dar prea multa decadere

E epoca murdariei

Ce au devenit minunatele cimpii verzi ale ierusalimului?

Nu am nici o ambitie, sint doar deziluzionat

Sint un om al secolului 20

Dar n-as dori sa fiu aici

Mama imi spune ca nu ma poate intelege

Nu-si da seama ce m-a facut sa fiu asa

Ea imi ofera doar o mica siguranta

Eu sint un produs paranoid, schizoid al secolului 20

Pastrati-va voi desteptii vostri scriitori moderni

Mie dati-mi-l pe William Shakespeare

Pastrati-va voi desteptii vostri pictori moderni

Eu ii iau pe Tizian, DaVinci si Gainsbourg

Fato, trebuie s-o intindem de aici

Trebuie sa gasim o solutie

Sint un om al secolului 20

Dar n-as dori sa fiu aici

Am fost crescut intr-un stat al bunastarii, condus de birocratie

Controlat de servitori civili si de oameni imbracati in gri

N-am nici un fel de viata privata, n-am nici o libertate

Pentru ca oamenii secolului 20 mi le-au luat pe toate

Mama imi spune ca nu ma poate intelege

Nu-si da seama ce m-a facut sa fiu asa

Nu am nici o siguranta

Sint un om al secolului 20

Dar prea multa decadere

E limita murdariei

Sint un om al secolului 20

Dar n-as dori sa fiu aici

O varianta video aci.

 

 

ADOS – Clipa rock

  

Un deget ciupind o coarda

Sfisie prelung, ascutit tacerea din jur

La lumina de cuart intunericul zdrentuit e intim…

Corzile sufletului vibreaza simultan

Cind notele se intrepatrund si intra prin piele

Prin toti porii sufletelor ce simt in acelasi ritm…

Betia uniforma cuprinde emotiile ce plutesc grele;

Ghicesc in inimi senzatii rituale cind degetele albe zboara

Iubind coardele. Toti respira muzica asta

Venita din infinit, curgind electrica-n suvoaie

Cind lin, cind trepidant ard notele stoarse sensibil

Si-ti vine sa traiesti respirind rock

Acum apele din cintec cad prelungi, elastice

Peste capetele coplesite si miinile se cauta ridicate

Se regasesc stringindu-se, palmele intinse se unesc

In acelasi flux unduindu-se, facind sa sune

Lanturile metalice atirnind firesc…

… Privesc in jur: sint ei, cei cu ochii mari

Si umezi de fericire, topiti in fluvii de muzica si versuri

Sint ei, cei in ale caror plete lungi se-ncurca pierzindu-se de placere, rock-ul.

Pluteste tinerete-n aer, tineretea in blugi

Si voci se unesc intr-un singur glas fredonind

Tipind de placere facind sa tremure pe piepturi

Cite o cruce sclipitoare…

Vin biss-urile la rind, se aprind scintei ce dau speranta

Si se despart cu greu strigind din rasputeri:

„Multumim! Traiasca rock-ul!”

Ramin cu toti prieteni (se recunosc dintr-o privire)

In piepturi inca mai zbat inimi si ochii lor sclipesc

In intuneric …

Sala ramasa-n liniste pastreaza si-acum intimitatea lor

Si-un zid de lanturi de metal pluteste-aproape …

 

P.S. Nu distrugeti rock-ul! E sufletul lor! Al rock-erilor!

 

Senzatii matinale

Ma enervez cumplit ca acum mi-este foame. La ora asta imposibila, la sapte dimineata, mie imi este foame. Ma uit pe geam si vad superba iarna, asa cum scria poetul, „cu scinteiri de argint”. Si as vrea sa ma contopesc in norul acela atit de alb ca nimic altceva de pe acest pamint si sa uit de foame. Dar am o lista completa de trisori care ma asteapta zimbind fericiti – presedinte de asociatie, presedinte de strada, de cartier, de tara. Si nu inteleg de ce mi-e foame.

Mi-e foame de libertate, de bucurie, de bine, de tara cu bogatii minunate in sol si subsol, unde ciobanasii cinta melancolic „Miorita”. Mi-e foame de ceva ce atunci numeam libertate, in anul acela binecuvintat, acela zis ‚89, in care urlam ca smintitii si ne credeam stapinii Universului.

Dimineata a aparut pe nesimtite si m-am sculat de atita vreme si tot ma intreb ce caut eu in oraselul acesta pierdut in gri… Ma uit pretutindeni, vad tintari infometati, muste infometate, sperante „de mai bine” infometate.

Si as minca in dimineata asta trista ca tine o piine alba, calda, asa cum ne-a fost promisa de 18 ani incoace, cu iubirea promisa de decenii uitate, de figuri impozante cu cravata si papion, cu masini cu aer conditionat.

Pe strada pietruita, plina de gropi vad venind, cu pasi sfiosi, alteori hotariti, pe Maria Sa, Foamea. E asa de mare ca si iarna asta de gheata, ca promisiunile voastre din foile lipite de stilpi.

Dar ceasul a sunat la ora sapte dimineata, trezindu-ma in foame. Va anunt solemn: este municipiul Buzau, este ora sapte dimineata si eu, neinsemnat cetatean in oras, simt permanent ca mi-e foame. Mi-e foame de iubire, de salam, de tine, de ceea ce putea sa fie si nu a fost, de tara asta pe care o iubesc si nu stiu sa o apar de bucuria de a fi liber… E ora sapte dimineata. Eu, anonimul buzoian, sufar de foame. Si nu stiu ce o sa fac.

 

Un pic de magie

Cineva cauta pe net “ritual daca perechea te inseala”. Adica, eu am citit diverse articole cu indrumari ce sa faci sa-l tii aproape, ce sa faci sa scapi de el, ce sa faci sa scapi de cealalta, etc. dar nu m-am gindit vreodata ca ar putea exista un ritual pentru asa ceva.

Deci, barbati si femei, suferinzi in urma incornorarii s-au adunat, au dezbatut diverse ritualuri de magie alba/neagra, ritualuri egiptene, chinezesti, romanesti, voodoo si ce or mai fi gasit, au tras linie si au votat „Y ritual da cele mai bune rezultate intru linistirea psihicului devastat si cu credinta in suflet savirsiti-l, pentru ca monstrul cu chip uman sa sufere cit am suferit noi”.

Nu ar fi normal ca mai intii sa ne punem noi intrebarea „ce l-a determinat pe Z sa caute fericirea in alta parte”, fie ea unica sau repetitiva, de 10 minute sau o noapte intreaga? Abia apoi, de ne gasim far’ de pacate, sa-i sarim cu ritualul in cap, sa confectionam papusi de cirpa si sa-i intepam unde-i doare mai tare.

Apropo, citisem undeva ca secretul de a tine un barbat linga tine toata viata garantat e intr-o licoare in care picuri citiva stropi din singele tau, spui citeva incantantii bla, bla, bla, vreau cu tine toata viata, apoi o dai respectivului sa o bea. Un fel de vampirism la scara micro. Exciting, aa?

 

Intre trecut si viitor

Ma sperie faptul ca din ce in ce mai multe persoane tind sa dea vina pe copii pentru viata haotica pe care acestia o duc acum, cind defapt noi, astia maturi sintem de vina.

Noi, astia care am stat la cozi infernale pentru o ciocolata chinezeasca si o punga de pufarine (cite una de persoana, sa ajunga la toti) am devenit avizi de orice. Si pentru ca Romania noastra nu pare tara tuturor posibilitatilor, am ales sa ne lasam odraslele in grija bunicilor si profesorilor si sa plecam slugi in strainatate. Bunici pe care nu-i poti invinui ca sint depasiti de evenimente, profesori care au parasit posturi de director in favoarea delicioaselor capsuni spaniole (in fine, stiu doar un caz, dar nu mi se pare incredibil sa mai existe si un altul).

Ceea ce nu pot intelege multi e ca noua ni s-au impamintenit niste conceptii de care nu sint convinsa ca vom scapa vreodata cu adevarat. Am trait cu frica de exprimare si actiune, am trait cu teama zilei de miine, ne-am vazut parintii de prea multe ori nedormind noptile calculindu-si ultimii 50 de lei pina la viitorul salariu, trezindu-se la ora 5 dimineata pentru a apuca ratia de lapte. Dupa atitia ani de la revolutie, am reusit sa putem vorbi despre politicieni fara a ne uita peste umar, dar libertatea pe care am cistigat-o ne-a coplesit. Exact cum un cersetor ar cistiga la loto o suma de bani pe care nu o poate numara. Ar fi fericit, debusolat, s-ar purta haotic si oricine invatat cit de cit cu banii ar profita de el. Asta am facut noi. Ne-am trezit cu atit de mult dupa ce am avut atit de putin, incit nici acum nu constientizam pe deplin ce am dobindit in `89.

Revenind la copiii de azi, cum am putea avea pretentia ca ei sa inteleaga prin ce am trecut noi doar din ce le povestim noi cu ura? Pentru ei Ceausescu „a fost un om rau, care a omorit multa lume si nu dadea ciocolata, bomboane si banane de Craciun si ce bine ca nu ne-am nascut in vreme aia”. S-au nascut liberi, intr-o societate de oameni coplesiti de multe probleme pe care nu si le imaginau acum ceva timp in urma. De asta unii dintre noi regreta transferarile dupa ce terminai scoala, locuinta pe care o primeai daca erai om al muncii, camerele pe care le primeai in plus daca erai mama eroina.

Si ma scuzati tineri parinti detinatori de odrasle purtatoare de cercei prin mai toate partile corpului, cu pantaloni in vine si parul in ochi, pentru ei asta e societatea normala, pentru ca in asta s-au nascut si au crescut si nu a avut nimeni timp sa le arate diferenta.

In lipsa unuia sau a ambilor parinti acasa, datorita noilor legi din invatamint care au redus autoritatea profesorilor in fata elevilor, a accesului nelimitat la orice tip de informatie, ce fel de copii exemplari ati dori sa vedeti pe strazi?

Asculta genurile de muzica pe care le asculta pentru ca astea sint promovate. Nu are rost sa subliniez aici preferintele caselor de discuri de la noi. Vad violenta in filme, desene animate si videoclipuri si actioneaza pe strazi in consecinta. Nu mai citesc, pentru ca locul bibliotecilor din sufragerie a fost cedat mobilelor de 3 rafturi si 10 picioare metalice pe care se odihnesc boluri pline cu pietricele colorate, in tendintele modei. Nu vad rostul educatiei, pentru ca noi (nu ei) ne lasam condusi de figuranti cu 4 clase, purtatori de portofele burdusite si masini de ultima clasa.

Atita timp cit noi nu am gasit inca calea de mijloc, de echilibru intre nevoie si placere, cum de avem pretentia ca ei sa fie obiectivi si sa stie ce vor de la viata? Vor bani, avere, lux, lipsa grijei de miine, lipsa responsabilitatilor, pentru ca noi le-am impanat capul cu lipsurile noastre. Nu-i nimic gresit in a-ti educa copilul in ideea de a obtine mai mult de la viata decit ai reusit tu sa obtii, e gresit ca nu le subliniem limitele si prioritatile.

Faptul ca noi am avut o copilarie mai chinuita ca a lor, nu ne-am bucurat de avantajele pe care le au ei acum, nu ne scuteste de obligatia de a le arata valoarea reala a banilor si a le explica ca educatia, cultura va cistiga teren in fata smecherilor.

Au trecut aproape doua decenii de la revolutie. Nu credeti ca ar cam fi timpul sa ne adunam un pic mintile, sa lasam trecutul acolo unde e si sa ne ingrijim mai mult de cei care or sa ne reprezinte ca natiune in viitor? Asta ca sa nu ne trezim ca peste citiva ani la presedintie o sa-l avem drept candidat cu … fara numar voturi pentru, pe Ionut Cercel (nu ma injurati, nu am nimic personal cu copilul, e doar una din victimele societatii pe care inca o sustinem).