Am crezut atunci ca vei sti ca este din nou Noiembrie. Nu la fel de geros, ba chiar putin bonom, dar totusi la fel de plin de spirit ca cel trecut. Erai mai putin singura, mai putin trista si mai putin intelegatoare. Ca printr-o sticla mata simteam sufletul tau cuprins de inutile remuscari si de razvratiri fara tel. Ma miscam pentru tine intr-o lume pe care abia o ghiceam, intunecta de ceata si de lumina obscura, desi, in fugitive clipe, iubeam cu pasiune claritatea.

Ce-mi puteai oferi tu, atunci cand eu refuzam totul? Ce putea fi neprevazut cand totul era stabilit cu precizie de ceasornic? Un ceas incarcat de ura si de resentimente afisate pe care impreuna le planificam pentru a ne simti doi…

 Acolo stii cu siguranta ca exista ceva ce nu o pot demonstra pretioase teorii matematice, ceva cu trup mladios si rece, in care tresar fara ca tu sa stii, hohote bolnave de ras…

Si se chirceste de durere si de frig, se inspaimanta de propriul destin, privind cu rinjet intr-o oglinda neagra…

 

Acum poti defini ceea ce te caracteriza si nu stiai de ce urla in tine blestemul trupului nelinistit si al moartelor oglinzi, asemeni milului din mlastinile pustiite. Acum ai nume pentru teama aceasta pe care am inteles-o fara sa stiu cum, cind ai fugit in seara aceea…

 

Cu zgomote seci, cristalul luminilor din micul apartament s-a imprastiat în dire luminoase pe covor. Si groaza ti-a acoperit iubirea si mainile, infioarate de delicatete s-au transformat in gheare si umbra gingasa s-a intrupat in forme nebuloase de cosmar…

 Acum stii ce inseamna trupul contorsionat din visul tau, cu reale contururi ce-ti infasurau fata minunata si-ti framintau ispitele. Si pentru ca inca te temi sa-i dai un nume, eu indraznesc sa te ajut: este Noiembrie. Atunci cand urla vintul cu sarcasm, cind tipatul frunzelor iti bintuie disperarea, cand te pindesc cu tainice surasuri coltii ascutiti ai batrinilor dusmani, stii ce se intampla: este Noiembrie. Si nu este doar inmormintare, este priveghi, este dincolo de ceea ce tu credeai ca este suferinta. Uneori ai crezut ca alaturi de mine se poate numi si bucurie. Dar varul cade si tencuiala se prabuseste in neantul pe care-l credeai materie. Si este din nou cosmarul fara de sfirsit si fara de inceput pe care, in nebunia ta, ai incercat sa-l stapinesti.Ai fost iubita si am fost iubit. Si asta are pret numai acum si trebuie sa-l platesti. Are si eticheta colorata si numele sau se striga in piata. Şi pentru ca mintea ce plinge trupul sau inca urla de durere, te voi mai ajuta o data. E simplu si e trist – este Noiembrie si daca nu stii ce sa cumperi, uita-te din nou la pret si vezi ca e ieftin – e disperare de Noiembrie.